duminică, 14 iunie 2009

Pesterit prin Cheile Carasului - 12-14.06.2009


Din nou am plecat cu cei de la Prusik in tura lor cu incepatorii. Imi doream de mult sa merg in P. de dupa Carse si inca n-am ajuns, desi am fost de multe ori in zona. Acum vreo 4-5 ani chiar am avut o tentativa de intrare, insa era apa foarte mare si am renuntat sa mai intram.



Asa ca ziua de sambata am programat-o pentru pesterit. Am asteptat sa ajunga si Luci cu fetele si pe la ora 14 cred ca eram la intrarea in pestera. In pestera am fost 6 persoane: eu, Luci, Mada, Ionela, Ovidiu si Netu. Am mers atat pe fosil cat si pe portiunea activa. Am avut parte de tarasuri la greu, norocul nostru ca era nisip...Apoi vo 2 stramtori, eu nu am avut probleme ca's inca destul de slabutza...insa altii s-au mai chinuit. Am dat si de apa, am reusit sa ma ud doar putin peste genunchi....si am ajuns pana la sefonul terminal. Am dat de niste tarasuri pe argila foarte misto, am bagat si o bataie cu argila....Luci si-a cam luat-o din partea gagicilor. La intoarcere drumul parca a fost mai scurt, insa oboseala se resimtea mai ales in zona tarasurilor.


La 6.15 eram iesiti din pestera si soarele ne astepta....Ajunsi la tabara dupa poza de rigoare am trecut la spalat de echipament...si pe noi ;). Ne-am intins la masa si apoi la barfa in cel mai mare cort din tabara...iar seara la foc Adi ne-a incantat cu cateva cantece cantate la chitara.











Duminica a fost ziua de " frecat menta " si stat la plaja...adevaru ca m-am cam ars ;)
Am strans bagajele, am parasit tabara, iar apoi dupa o oprire la Pizza in Resita ne-am continuat drumul spre casa.







Multumesc lui Radu pentru organizare!


Ioana

La catarat - Vadu Crisului - 7.06.2009


Chiar daca am plecat in week-end la Oradea, fara echipament de munte si cu gandul ca vom sta in oras, suportand caldurile de vara...s-a ivit oportunitatea de a merge cu prietenii de la Salvamont Bihor ( in acelasi timp si membrii la Cristal ) la catarat. Ei aveau un stagiu de pregatire la Suncuius si duminica au planificat o zi de catarare pe una dintre falezele de la Vadu Crisului. Asa ca la invitatia Adinei am plecat impreuna cu ea, Potyi si Marius dis-de-dimineata spre locatia stabilita.


La locul unde am lasat masinile ne-am intalnit cu Tadi, Vali si Silvia si am pornit pe jos inspre faleza. In 30 min cred ca eram acolo.






S-au pus baietii la catarat...care mai de care cu tehnica si pricepere. Acu tre sa tinem cont de experienta fiecaruia...Tadi si Potyi parca zburau p'acolo...Adina in schimb desi spunea ca e mai incepatoare catara cu eleganta. Asta e parerea mea de incepator ;)






























La initiativa celorlalti s-a bagat si Ani pe un traseu, iar apoi normal....a venit si randul meu. Era prima data cand ma urc pe o faleza cu scopul de a catara. De obicei catararea noi o facem cu scopul de a ajunge la o pestera dar bineinteles nu de acest grad de dificulaltate sau in pestera, insa sunt alte conditii, alti papuci etc. Asa ca am pornit io pe traseu asigurata de Potyi, bineinteles ca pozitia mea in traseu nu era cea mai buna, am obosit destul de repede, imi era greu sa stau in prizele care le gaseam p'acolo. In orice caz am urcat si eu vo' 6-7 m pana mi s'o franzelat mana si n-am mai fost in stare sa fac pasul urmator. Asa ca am coborat, chiar daca cei de jos inca insistau sa continu.





Dupa ce a facut lumea cate vo 2 trasee , Tadi a propus simularea unei salvari din faleza, el fiind "desteptul" care a ramas in faleza, fara coarda, fara ham. Asa ca "baietii" si Adina s-au pus pe treaba si l-au coborat de acolo. Am stat pana pe la 4-5 dupa-masa pe acolo, norocul nostru a fost ca nu era soare la faleza, n-am resimtit caldurile groaznice de care au avut parte cei din oras.










Ne-am intors in Oradea cu gandul ca am petrecut o zi frumoasa alaturi de speologi si prieteni dragi.

Multumim Salvamont-Salvaspeo Bihor!

Ioana

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată" - Octavian Paler in "Autoportret intr-o oglinda sparta"