duminică, 22 mai 2011

Cu lastingii la Rosia - 13-15.05.2011

Imi era dor de Rosia, de linistea pe care ti-o ofera casa de la tara...
Am fost si cu colegii acum cativa ani la Rosia, le-a placut mult, asa ca am decis sa organizez o iesire la Rosia unde sa invit atat colegii de la Lasting, cat si gasca mea de prieteni. Ne-am strans astfel vreo 25 persoane, dar sa nu uitam si de cei 3 pitici.

Plecam inca de vineri din Timisoara si inainte de lasarea intunericului ajungem la Traditional Casa din Catunul Runcuri, comuna Rosia, jud. Bihor. Ne luam camerele in primire, luam masa si ne instalam pe veranda unde in compania unui pahar de vin/bere stam la povesti. Incet incet ajung si ultimii intarziati. Vine si gazda noastra, Viorel. Ne intindem la povesti pana pe la ora 3 noaptea.
Foto: Gabi D.

Foto: Gabi D.
Sambata iesim incet incet de prin casa, savuram cafeaua si luam micul dejun. Vin si Ani, Luci si Alex, toti se ingesuie in jurul lor sa-i vada. O parte din gasca inca nu il vazuse pe Alex. Impartim cadouri. E si ziua Marei, face 2 anisori. La multi ani, Mara Elena!

Nu avem un program pentru acest week-end, asa ca fiecare face ce vrea. Unii merg la rafting pe Crisul Repede, altii merg la o plimbare prin Cheile Cutilor, unii joaca badminton, iar atii doar stau sau se joaca cu copiii. Eu sunt nevoita sa stau din cauza piciorului care nu ma lasa prea mult sa ma agit. Dupa amiaza pregatim si gratarele, miciurile. Rica, Tomita, Paul si Dan sunt maiestrii bucatari si grataristi. Tavi pregateste ulterior si un peste delicios, bineinteles insotit de un vin alb.

Ne asezam apoi in jurul focului, Luci ia chitara si incercam sa cantam cate ceva...ce a iesit doar cunoscatorii pot sa ne spuna. In orice caz lumea s-a simtit bine...



Foto: Gabi D.

Foto: Gabi D.


Foto: Gabi D.


Foto: Gabi D.


Foto: Gabi D.



Foto: Gabi D.



Foto: Gabi D.


Foto: Gabi D.

Foto: Gabi D.

Foto: Gabi D.

Foto: Gabi D.

Foto: Gabi D.




Foto: Gabi D.




Duminica acelasi program, cafea, mancare, relax....Cei care voiam sa plece mai devreme si-au pregatit bagajele, insa ceilalti au lenevit la greu. Pe la ora 2 ultimii ramasi am facut curatenie, iar pe la 3 am pornit inspre Stei cu gasca si am trecut pe la ai mei intr-o scurta vizita.

Foto: Gabi D.

Foto: Gabi D.




A fost un week-end frumos, cu vreme buna. Cele 2 grupuri ale mele ( colegi si prieteni) s-au intersectat cu suces, deci obiectivul a fost indeplinit!

Multumesc gazdei si participantilor!
Ioana

luni, 9 mai 2011

2 week-enduri pe Valea Cernei

Ca sa nu imi pierd obiceiul din ultimii ani am planificat primele 2 week-enduri din luna mai pe Valea Cernei, in timpul Scolii Nationale de Canyoning.

In primul week-end 29 apr -1 mai gasca e formata din Luci, Bogdan, Alice si subsemnata. Plecam tarziu din Timisoara, asa ca ajungem la Herculane numai bine deodata cu Tudor si Elena ce vin din Bucuresti. Plecam inspre Dumbrava si campam in poiana de langa pensiune. Intalam corturile pe la ora 12 noaptea, iar apoi ne inghesuim toti intr-un singur cort, mancam si in compania unui vin stam la povesti. Nu stiu cum am reusim insa pana la ora 5 dimineata nu ne-am culcat.

Sambata ne trezim pe la ora 10, luam micul-dejun, strangem bagajele si plecam inspre Canionul Ramnuta. Luci ne paraseste, pleaca inspre Herculane, la HCO. Urcam pe poteca de langa canion, ceva mai abrupta si expusa, insa cu siguranta mult mai scurta. Ajunsi la prima cascada ne echipam in neoprene, hamuri si pornim la drum. Cobor in general prima, ma bucur foarte tare de apa... Tudor echipeaza, iar Elena face fotografii. ALice si Bogdan sunt pentru prima data pe un canion.
Foto: Elena

Foto: Elena

Foto: Elena

Foto: Elena

Foto: Elena

Foto: Elena

Foto: Elena

Pe la ora 16.30 iesim deja din canion. Ne schimbam rapid in haine calde si plecam inspre Dumbrava. Papam o ciorba la pensiune, iar apoi asezam corturile in poiana de langa. Strangem lemne si facem si un foc. Ne bucuram de o seara petrecuta in jurul focului. Tudor si Elena ne parasesc, ei merg inspre Izverna. Noi ne punem la somn devreme in aceasta seara. Nu mult dupa ce ne bagam in cort incepe si ploaia.

Foto: Elena

Foto: Elena

Duminica cand ne trezim inca ploua, asa ca ne este lene sa iesim din cort. Pe la ora 10 se opreste si ploaia, vine si Luci si ne punem la masa. Strangem apoi cortul si mergem la o cafea la Dumbrava. Vremea e cam inchisa si e frigutz, asa ca plecam inspre casa, cu o escala in Herculane.

Al doilea week-end - 6-8 mai - plec impreuna cu Alice si Bogdan. Din Herculane o luam si pe Elena ce a venit cu trenul de la Bucuresti. Ajunsi la Casa lui Jean, salutam gasca de canionisti care si-au petrecut toata saptamana in zona, coborand canioane. Luam masa si socializam.

Sambata ne trezim si noi la program, insa ne vedem de ale noastre, nu ne stresam cu masa, cafeaua...asa ca relax. Decidem sa mergem inspre Vf. Vlascu, nu stim exact drumul, insa am zis sa incercam o varianta. Ne orientam putin pe harta sa vedem unde ar trebui sa ajungem. Mergem cu masina pana la podul ce traverseaza Cerna inspre Valea Iauna. De aici o luam la picior pe un frumos drum forestier ce urca prin padure. La o intersectie lasam drumul forestier ce duce inspre Iauna si o luam inspre stanga pe un alt drum, ce pare practicabil cu masina de teren. Ajungem intr-o poiana unde se afla si o cladire, probabil un fost canton. De aici ne continuam traseul pe vale, fara nici un marcaj sau poteca. Urcam pe langa apa, iar ajunsi la o rascruce de vai o luam din nou la stanga. Hotaram apoi sa urcam in padure, parea ca se lumineaza. Astfel ca ajungem la un drum care pare practicabil chiar si pentru o masina mica. Urcam pe el, se pare ca ne duce inspre creasta. Il parasim si continuam pe tot felul de drumuri forestire pana aproape de creasta. Eu am ceva probleme la genunchi si decid sa ma opresc. Alice si Bogdan isi continua drumul si urca in creasta, cel mai probabil ajung pe Vlascu Mic.








Vremea se strica, incepe sa bata rau vantul, se innoreaza si incepe si ploaia. O luam la pas inapoi si decidem sa ne continuam coborarea pe drumul ce l-am intersectat, in speranta ca ne va duce undeva la drumul principal. Ne dam seama ca ne duce in poiana unde am vazut acel canton. De aici mai avem 50 minute de mers, insa ploaia inceteaza.

Ajungem la masina undeva inainte de ora 20.00. La cabana toata lumea a sosit de pe la canioane. Monitorii sunt la sedinta, iar cursantii se bucura de ultima seara petrecuta impreuna, rememoreaza momentele frumoase ale saptamanii urmarind filmarile si fotografiile facute. Noi luam cina, monitorii termina sedinta si socializam, vizionam ceva filmari de prin canioane. Pe la ora 2 merg la somn.

Duminica reusesc sa dorm aproape pana la ora 10.00. Luam micul dejun fara stres, nu avem nici un plan pentru aceasta zi, vremea este urata, este innorat dar si bate rau vantul. Pregatim bagajele, facem curatenie si asteptam inchiderea scolii. Se dau diplomele de absolvire ale scolii de canioane, se spun ultimele cuvinte de ramas bun si ne luam la revedere in speranta ca ne vom vedea pe canioane, pesteri sau prin munti.

Ma bucur ca am reintalnit oameni dragi!
Ioana