luni, 30 martie 2009

Valea Cernei - 27-29.03.2009


Ma cam macina de ceva vreme faptul ca n-am fost de mult la munte....a trecut o luna in care n-am iesit din oras. Asa ca am facut tot posibilul sa merg....eram in stare sa merg pana si cu trenul :)

Uite asa ca am strans o mica gasca si am organizat iesirea. Am plecat in cele din urma vineri dupa lucru cu Ani, Razvan, Nae si Oana. Scopul celor de la Alternative era de a pregati traseul pentru concursul de catarare HCO ce se apropie. Nae si Razvan aveau ceva planuri cu ATV-urile.
Asa ca pe mine si pe Ani ne-a lasat in Herculane, ceilalti continuand drumul spre Cheile Bobotului. Desi noi aveam planuri de a pune cortul undeva la marginea statiunii nu ne-a iesit...asa ca am ajuns sa ne cazam la o pensiune. N-as vrea sa povestesc cum ne-am petrecut timpul cautand un loc de dormit in Herculane...insa voiam sa va spun ca la munte, cu cazarea la cort m-am simtit intotdeauna mai in siguranta, decat noaptea prin oras unde dai peste tot felul de vagabonzi. Concluzia mea e ca muntele ne ocroteste...

...deci ne-am cazat pan' la urma in Herculane si am asteptat-o si pe Elena care trebuia sa vina cu trenul de la Bucuresti pe la 1 juma noaptea. Sambata dimineata am putut astefel sa mai lenevim ceva pana au venit Dan si Hume din Timisoara. Am mai stat cu ei la o cafea in zona si am plecat spre Valea Cernei.
Neavand un plan stabilit de acasa pt. ziua de sambata ne-am tot gandit ce sa facem, asa ca hotararea finala a fost sa urcam la Cascada Vanturatoarea si apoi mai sus pe Varful Cicilovete.
Asa ca dupa o masa binemeritata pe malul Cernei am inceput expeditia :)
M-am cam resimtit la urcare...dupa o luna fara prea multa miscare. Am ajuns si eu sa vad cascada ... iar apoi dupa cateva sedinte foto am continuat urcarea. Vremea a tinut cu noi, a fost soare, cald, am dat mai sus si de zapada....o zi minunata. N-am ajuns noi pe Vf. Cicilovete...am ratat traseul, insa am ajuns pe un varf paralel, cu o priveliste frumoasa.






















Ne-a luat vreo 2 ore coborarea...o coborare sustinuta si fara pauze. Se pare ca am urcat vreo 700 m diferenta de nivel. Am mers apoi direct la Pensiunea Dumbrava sa bagam o ciorba...la fix a prins. Deja se facuse intuneric si am zis ca ar fi cazul sa punem corturile. Asa ca eu am pus rapid cortul, iar ceilalti au mers sa stranga lemne de foc. Ne-am instalat noi bagajele prin corturi si ne-am plasat in jurul focului. Imi fusese asa dor de stat la cort, la foc, la povesti...
Eram cam obositi asa ca dupa un carnat prajit pe jar si ceva bere ne-a cam luat somnul...si direct in saci la somn. A fost o noapte calda, am avut un somn bun bun :)

Duminica am inceput-o cu paine prajita la foc si un ceai, iar apoi am continuat-o cu o cafea la Dumbrava. Ne-am admirat putin si pozele facute cu o zi inainte :)


Hai sa vedem ce i-a iesit lu' Ani :D












Din nou eram cam nehoratati cu planurile pentru acesta zi. Fiecare dintre noi voia cam altceva sa faca. Eu nu voiam sa urc prea mult caci pe langa o febra musculara care ma luase la gambe, m-a batut si bocancu la calcai si aveam o mica rana. Asa ca pana la urma am cazut de comun acord sa facem o plimbare cu masina pana la Izverna si de acolo sa mergem pe vreo vale. 

Ne-am strans rapid corturile si am purces la drum. 


 
Se pare ca drumul inspre Izverna, cel pe care puteam noi sa mergem cu masina mica era cam lung, mai erau vreo 20 km din Baia de Arama si nu mai aveam timp destul. Dan nu mai fusese niciodata in Baia de Arama si am zis sa tragem o fuga pana acolo, iar apoi pana la Podul lui Dumnezeu...un pod natural ft interesant. Am tras o tura de poze prin zona si am luat-o inapoi spre Herculane. 


Am lasat-o pe Elena la gara, ea avand un tren spre Bucuresti si ne-am continuat drumul spre orasul nostru drag....Timisoara.

Multumesc dragilor ca ati petrecut acest week-end de primavara alaturi de mine!

Ioana